Cărucior(ul cel portocaliu) versus motor(ul cel albastru) 0


Cum se împacă maternitatea cu motociclismul?

Căruciorul cel portocaliu nu exclude motorul.

Am fost întreabată dacă aș renunța la motor. De bună voie și nesilită de nimeni, nu! Silită de cineva, cu atît mai puțin. Am fost întrebată dacă persoana care m-ar iubi, mi-ar cere să renunț la motor, ce aș face. Persoana care m-ar iubi, nu mi-ar cere așa ceva. M-ar iubi cu toată nebunia mea.

Acum mai bine de 10 ani, într-o seară, în timp ce îmi scoteam motorul și mă pregăteam să plec, am văzut teama pe fața părinților mei aflați în poartă și i-am auzit spunîndu-și unul altuia: spune-i tu. Ba nu, spune-i tu. În final nu mi-a spus nici unul nimic, dar eu știam ce ar fi vrut să-mi spună: ne e groază să te știm pe motor. Părinții mei sînt niște oameni remarcabili. Teama lor nu au transferat-o asupra mea. Nu mi-au interzis nimic. Au lucrat cu teama lor, au lucrat cu panicile lor, au lucrat cu dependența lor și, în final, au decis că au încredere în mine, în viață, în Dumnezeu. Și m-au văzut plecînd la drum.

Iubirea nu înseamnă dependență. Iubirea nu înseamnă: mi-e frică pentru tine, stai lîngă mine, rămîi blocat și agățat de mine, pentru că eu te voi proteja să nu ți se întîmple nimic. Iubirea nu înseamnă grijă și control.

Iubirea înseamnă încredere, zbor și libertate. Asta vrei să faci? Mergi la drum însoțită de gîndurile noastre bune, de dragostea și încrederea noastră.

Dacă e să ți se întîmple ceva, nu trebuie să fie pe două roți. Giani a condus motociclete vreme de 26 de ani. Inclusiv Hayabusa, moartea pe două roți. Și singurul accident pe care l-a avut, a fost de fapt un incident cu popa dintr-un sat, care a dat cu spatele în Goldwingul lui și l-a zgîriat. Giani nici măcar nu era pe motor. Iar plecarea lui din această lume nu s-a produs în goana a 180 de cai, nici la 300 la oră. A murit atunci cînd mașina sub care se băgase pentru a verifica ceva, a căzut peste el. Scurt. Stop joc.

Nu fac prin asta apologia mersului turbat, a trăirii fără nicio limită. Ci spun doar că, atunci cînd Domnul ne va chema, vom pleca pur și simplu.

Revenind, dacă face parte din tine, dacă nu mai e doar patima și teribilismul din primii ani, dacă dragostea de motor e de-adevăratelea, nu se va renunța la ea.

Ce se întîmplă cînd apare Bebiță? Da, clar, nu te mai trezești pur și simplu într-o dimineață, îți faci un băgăjel sumar, te urci pe motor și pleci pentru restul verii la mare. Dar poți să evadezi două, trei ore. Vei trăi în acele ore concentrat și apoi vei reveni acasă. Cu zîmbetul pe buze. Și după ce îți vei fi dat casca jos, Blondi Wolf va deveni mămica lui Bebiță și viața se va diversifica precum alimentația puștiului după primele 4 luni de viață ale lui.

Nu trebuie renunțat la nimic din ce ne face plăcere. Trebuie regîndit, redimensionat, reechilibrat. E poate mai puțin, mai scurt, dar cu atît mai intens.

moto

(poză Curve Magazine)

Din jurnalul lui Bebiță: mămico, facem călătoria aia în jurul lumii cu motorul pe care ți-o dorești. Doar să mai capeți un pic de experiență. Nu neapărat de motor. De viață. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *